Cu dragoste, mami

Pui de om,

Peste câteva respiraţii o să te faci mare. Nici n-ai să simţi cum o să te înalţi până la cer asemeni unui gigant. Odată cu tine, o să crească şi copacul din curtea bunicii, copacul acela pe care tu o să îl înveţi creangă cu creangă, copacul din care o să te arunci în joacă şi ca să mă înspăimânţi.

Dragul meu, să nu fi speriat atunci când inima o să îţi bată ca nebuna din cauza unor ochi de culoarea smaraldelor. Să nu fi nici prost, nici laş, nici nemernic cu acei ochi, cu acele buze, cu acea piele de catifea.

Acum eşti mic, dar peste o secundă o să dansezi cu fetiţa ta şi ea o să îţi privească părul grizonat: „Tati, eşti un moş!”, o să îţi spună cu zâmbetul ei decorat cu gropiţe, iar tu ai să râzi, îndrăgostit fără scăpare de minunea din faţa ochilor.

Tu, piticule, mâine o să îţi priveşti nepoţii şi eu o să fiu doar amintirea unui parfum de lăcrămioare sau – cine știe? – poate doar un nani-nani fredonat într-o doară.

Cu dragoste, mami