Jurnal de stat acasă – Scurtă scrisoare pentru Luni

Dragă Luni,

Mie nu îmi pasă ce zice lumea despre tine. Mi se pare nedrept din partea tuturor că au ales o zi pe care să o deteste. Adică, până și zilele de Sâmbătă pot fi foarte neplăcute uneori, numai că nimeni nu ar recunoaște asta despre o zi liberă. Oamenii nu recunosc de multe ori că nu știu să-și gestioneze libertatea, preferă să se plângă de lipsa ei, nu o lua personal.

E de ajuns că noi doi știm mai bine cum stau lucrurile. Îmi amintesc că am avut zile insuportabile de Miercuri și zile absolut oribile de Duminică. La fel de bine îmi amintesc perioade întregi cu zile de Luni superbe, zile de Luni pe care nu aș fi vrut niciodată să le transform în Marți, zile de Luni pe care nu le-aș fi înlocuit cu nicio zi de Vineri.

Așa că știu, e nedrept să dea toată lumea vina pe tine. Eu sunt de partea ta, mereu am fost. Tocmai de aceea nu te-am urât niciodată și nici nu mi-am dorit să te transformi în altcineva. Ai și tu o personalitate, un farmec personal, lumea nu pricepe că nu te poate compara cu Marți sau cu Miercuri, lumea nu înțelege că nu te poate compara, de fapt, nici măcar cu o altă zi de Luni. Că toate clipele pe care le înglobezi sunt imposibil de repetat.

De aceea te admir, te respect și sunt foarte recunoscătoare că am privilegiul să fac parte din spectacolul pe care îl pregătești în fiecare săptămână.

Însă astăzi am înțeles că nu trebuie să ne iubim chiar mereu. Că într-o relație mai sunt și momente de cumpănă. Că poți să iubești ceva foarte mult și în același timp să te scoată din sărite.  Așa că azi și numai azi, nu pot decât să îți declar că mă bucur că te-ai sfârșit și că poți să te duci frumos dracului.

Cu drag,

Noi toți 🙂