Cuvintele urâte pe care înveți să le iubești când crești

Fraților, nu mai e de glumit, mă-ndrept și eu cu pași mărunți, dar siguri, către tărâmul magic numit „Maturitate”!

Da, știu, nimeni n-are idee ce se întâmplă pe aici, am înțeles înainte să ating ușa acest adevăr, deci să n-aud că sensul vieții nu o să iasă din jobenul vreunui individ cu papion și costum caraghios. Am aflat deja.

Ce nu știam și m-a surprins în mod plăcut, este că, odată cu vârsta, începi să prețuiești niște cuvinte de care să zicem că nu-ți păsa așa de tare în trecut. Cum ar fi:

Disciplină

Dacă în trecut apelam la disciplină în situațiile de tipul „Aoleu!” („Aoleu, dacă nu iau restanța asta, pierd locul la buget!”, de exemplu) – astăzi o privesc ca pe o pisică foarte drăgălașă pe care vreau să o îmbrățișez în fiecare zi. Normal că nu stă, că așa sunt toate pisicile din lume, dar exercițiul de îmblânzire este constant.

Responsabilitate

Să mă trezesc mai devreme pentru a găti micul dejun. Să îmi cumpăr și altceva de la piață în afară de combo-urile parizer/muștar sau lapte/cereale (avocado, roșii bio și rondele de orez, vă rog!). Să sacrific plăceri și capricii momentane de dragul viitorului. Să muncesc tot mai mult și să fiu ok cu asta. Să am răbdare dacă lucrurile nu merg bine din prima. Sau din a 10-a. Să renunț la ideea de a-i schimba pe ceilalți și să mă concentrez pe mine. Yes, baby!

Somn

Din categoria „Ce bine-i să dormi, nu pot să cred că nu mi-a plăcut până acum”, vă prezint: „Nu ies miercuri noapte în club nici dacă mă plătești”, „Nu e nicio rușine să adormi la 8 și să te trezești a doua zi la 7”, „Merg în Vamă dacă vreți, dar la 12 sunt în cort” și „Hai să dormim în noaptea asta că facem sex în weekend.”

Completări, careva?

Timp

Întotdeauna a fost timpul greu de gestionat și nu mi-am dat eu seama sau e ceva ce se-ntâmplă doar de la o anumită vârstă? Că nu mai sunt de ajuns cele 24 de ore din zi, nici cele 12 luni din an, nici zilele libere, nici orele pe care le petrec cu prietenii și familia. CE ESTE ASTA?!

Autoeducare

Sau conștientizarea că școala continuă și după ce o termini. Partea fun de aici e că acum ai o oarecare libertate în alege „materiile” pe care vrei să le studiezi. Numai că nu te mai salvează nicio notă dacă o dai cumva în bară și e imposibil să fii vreodată primul din clasă, când ai atâția colegi. Așa că „primul din clasă” s-a transformat în „mai bun decât eram ieri.” Hai că nu sună chiar așa de rău! ❤️

Lista este generoasă, dar e frumos aici, așa că mă întorc să admir peisajul și să-mi iau niște notițe că poate, cine știe, o să mă-ntrebe cineva ce-i aia viață de om mare și o să știu ce să-i răspund. Nu-i așa?