Care mâine?

Mâine o să te găsesc, mâine vreau şi să iubesc, mâine o să-nvăţ să zbor, MÂINE dansez până mor.

Visele acelea minunate, care mi se perindă pe retină în fiecare noapte, am să le trăiesc într-o mâine şi tot mâine mă gândesc să adopt şi-un câine.

Am de gând să încerc şi un sport nou şi să iau cuiva fără motiv cadou şi să mă urc pe bloc să zbier că-s fericită, dar astăzi nu, că sunt cam obosită şi am proiecte, teme şi numeroase probleme…imaginare, care mâine vor fi, cu siguranţă, ireale, aproape inexistente căci mâine e o zi fără multe evenimente şi sigur o să fac tot ce îmi propun, şi sigur mâine voi fi un om mult mai bun.

Sunt ferm convinsă că de mâine toată lumea e a mea şi că de mâine viaţa mea va însemna ceva şi că amintirile pe care mâine eu o să le construiesc, la bătrâneţe mă vor ajuta să mai glumesc.

Mâine ştiu clar că voi avea un tatuaj şi-un corp mult mai mişto şi-o mască exact ca a lui Zorro, un lac şi lângă el un personaj, aşa, cum mâine sper să întâlnesc, că mâine e o zi perfectă să mă şi îndrăgostesc.

Tot mâine voi fi un om extrem de important şi e absolut normal că mâine voi face un salt imens de pe un pod înalt, apoi fug pe alt continent, fac poze cu un leopard, mâine, când îmi virează ăştia toţi banii pe card.

Serios că aş face toate astea într-o zi de azi, dar mâine sună mult mai bine şi mai realizabil, şi pare o zi perfectă de râs incontrolabil, aşa că le las pe mâine, când, cel mai probabil, voinţa mi  se va schimba considerabil.