Trăim în lumi paralele

Sunt la birou. E cald, ascult muzică bună și mănânc din când în când biscuiți cu ciocolată. Hainele mele sunt moi, curate și confortabile – chiar ieri mi-am cumpărat o bluză; în fine, aștept curierul să îmi livreze prânzul și fac ceea ce mi-a plăcut mereu din toată inima: scriu. Și printre două articole redactate de mine, le răsfoiesc pe ale altora, de unde aflu că lumea e un loc trist și plin de tragedii, cum a fost de altfel, de la începutul ei și cum va fi, probabil, până la sfârșit.

Mă uit la evenimentele din Siria și mă întristează că oamenii mor de foame, copiii rămân fără părinți și străzile sunt pline de protestatari. Titlul unei știri conține cuvintele „imagini tulburătoare” și nu e primul sau ultimul din Siria de acest fel. Sau din lume.

Arunc un ochi și la evenimentele din țară și aflu că oamenii continuă să moară, să înghețe și să ardă de vii, cum s-a întâmplat, de altfel, dintotdeauna. Și cum, bineînțeles, va continua să se întâmple până la sfârșit.

Numai că aici, la mine, în bula în care exist, e cald, confortabil și bine. Mi-au rămas trei biscuiți cu ciocolată, am hainele mele curate și în lumea mea, paralelă pentru mulți – Doamne, cât de mulți! – așa ceva nu există.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*