Promit că ne întoarcem

Hai să fugim pe străzi aglomerate şi zgomotul oraşului să ne înghită amintirile şi visele furate.

Ba nu…

Hai să plecăm, s-o luăm aiurea pe nişte poteci de munte şi să ţipăm din toţi rărunchii. Nimeni n-o să asculte.

Zic să plecăm acum, cât încă se mai poate, cât încă n-avem rădăcini, costume şi cravate.

Hai să plecăm că locul ăsta mă îmbolnăveşte, nu vezi ce vieţi au ăştia, nu îi înnebuneşte?

Hai să fugim că m-am trezit şi e o zi frumoasă, ar fi păcat, acum, cât ninge, să stăm numai în casă.

Hai să plecăm, vreau să îi spun lui Dumnezeu cât sunt fericită, dar aşa departe de cer nu o să mă creadă, o să-şi spună că sunt zăpăcită, de-aia aş vrea să mă şi vadă…

Hai, fă-ţi bagajul, nu uita să iei cu tine viaţă şi veselie. Hai să plecăm, promit, ne-ntoarcem într-o zi de azi, dar peste-o veşnicie.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.