Cum (nu) se plimbă pisica în lesă – scurt ghid

Motanul gri și supraponderal dă din coadă scurt și repetat, semn de nervozitate mare. Mă simt atât de vinovată că îmi închipui că Tom regretă că a ratat o sumedenie de șanse excelente să îmi sară la beregată în miez de noapte, când dormeam dusă.

Motivul supărării? Eu. Gândind că îi fac un serviciu pentru care măcar va renunța să mă muște de picioare înainte de Răsărit, i-am cumpărat un ham. Negru, de calitate și decorat cu mâțe suple. Ce vorbești, pisica mea va fi mândrețea cartierului! Jinduiește după păsărele toată ziua, măcar acum va putea să le analizeze detaliile de pe aripi, poate chiar să le miroasă dacă nu se agită prea tare.

Planul meu măreț a eșuat când, văzându-se împopoțonat cu drăcovenia suspectă cu clopoței, Tom s-a enervat atât de tare încât – dacă ar fi putut – mi-ar fi adresat cele mai inventive injurii care există pe această planetă.

Na situație! Cum naiba să-l conving pe ăsta acum că vreau să-l fericesc la aer și nu să-l omor lent? Ca orice adult care se respectă, am început să caut pe Google. Am aflat că trebuie obișnuit cu ideea. Vasăzică, îi pui lesa în drum, o pitești aproape de culcuș, încerci să-l faci să se joace cu dușmanul, faci probe prin casă și – bingo! – pisica ta va fi mai plimbăreață ca o mâță tânără și fără discernământ. N-a funcționat. Tom a refuzat categoric să poarte lesa prin casă, iar de jucat nici nu se putea pune problema.

Încăpățânată din fire și intuind că îi fac totuși un bine, l-am scos în geanta de transport în părculețul din spatele blocului. Văzându-se înconjurat de toată iarba din lume, puțin i-a mai păsat că de corpul grăsan îi atârnă instrumentul Celui Rău. A pășit sfios pe pământul primăvăratic și a început să ronțăie zgomotos firele proaspete.

La început motanul era gata să se cațere în vârful celui mai apropiat copac la orice adiere asasină de vânt. Între timp a înțeles că nu îi vrea nimeni blana drept covor și afișează un calm de Dalai Lama, chiar și atunci când vede un dulău care-l privește prin gard salivând.

Ce să mai vorbim, Tom e un deștept se descurcă atât de bine afară, încât am renunțat până și la lesă! De câteva luni îl lăsăm să alerge singur în grădiniță atunci când ieșim. Ba mai mult, îi plac plimbările atât de tare încât acum miorlăie, îmi atacă picioarele și aleargă prin casă până iese afară. Și deseori face asta tot înainte de Răsărit.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*