La Iskar, lângă Sofia

Când am ajuns la Iskar, mi-am dat seama că în copilărie ar fi trebuit să alerg mai mult printre scoici, cu tălpile goale, așa că am luat-o la goană pe malul lacului și am țipat ca una scăpată de la balamuc. Poate chiar asta sunt, numai că eu vin dintr-un altfel de balamuc, adică unul camuflat în norme sociale de-a dreptul tâmpite, totuși, suficient de bune să ascundă faptul că eu de fapt ar trebui să trăiesc legată de un pat alb că parcă prea des mă apucă dorul s-o iau hai-hui prin lume.

Când am ajuns prin Sofia, m-a uimit că în pasajele pietonale mirosea a ulei de trandafiri. La noi nu miroase niciodată a trandafiri, a ulei nici atât, mai ales în pasajele pietonale unde tronează tristeți de cântăreți ambulanți, unde te doare sufletul când auzi ce frumos cântă în frig și ploaie unii cu o chitară și-ți vine să îi întrebi unde și când mai țin alte concerte.

Vă spuneam de Iskar, care e un lac prin apropiere de Sofia, în care oamenii se aruncă de fericire și unii doar ca să se dea în spectacol, dar oricum, e frumos acolo că poți să respiri aerul care vine dinspre munți și poți să vezi de câte ori ai tu chef răsăritul și apusul și să nu te saturi de ele niciodată.

O să îmi fie dor de Iskar și de Sofia și de mirosul de ulei de trandafiri de prin pasaje. La noi prin oraș, nu miroase niciodată a ulei de trandafiri, dar nici la ei cântăreții ambulanți nu sunt așa de talentați și frumoși.

publicpreview

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*