(home)sick

Mi-e dor de paşii de pe coridor când eram atenţi la fiecare scârţâit de podea să nu se prindă părinţii că iarăşi ne-am încălcat promisiunile şi iarăşi am aruncat ceasurile la gunoi atunci când am tăiat-o prin parc.

Îmi este dor de plaja mea, noaptea târziu, când marea e tăcută, când respiraţiile şi bătăile de inimă se aud cu ecou, ca nişte cântece din alte lumi. Îmi lipsesc culorile de acasă şi zâmbetul mamei şi naivitatea şi încrederea stupidă a copilului de ieri.

Mi-e dor de oamenii mei frumoşi, care mă cunosc exact aşa cum sunt  şi cu care am împărţit îngheţată cu ciocolată şi perne şi râsete şi trânte şi mănuşi. Pe ei, măştile mele nu îi păcălesc.

Mi-e dor să fiu întreagă.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*