Dicționarul cuvintelor foarte importante

Cuvintele sunt importante. Sunt cele care fac uneori diferența dintre o inimă care se frânge și una care are mai mult curaj. Sunt cele care ne ajută să găsim un drum când simțim că ne rătăcim în propria minte. Cuvintele sunt cele care ne construiesc și ne dărâmă, de când ne naștem și până murim. 

Cu mult timp în urmă, am descoperit cât pot fi cuvintele de vindecătoare atunci când le las să fie, ce putere extraordinară au să mă ridice deasupra mea și ce putere au și asupra celorlalți, în funcție de cum sunt ele dozate. 

Am văzut cum pot modela emoții, cum pot genera conflicte, cum pot topi furia, cum pot deschide și mai tare rănile deja existente. Am văzut ce puternice pot fi cuvintele și atunci când nu există, mai ales atunci când nu există. Cu toții am văzut. 

Într-o zi, după ce am dansat cu muzica bubuind în căști alături de o prietenă, m-am uitat amuzată la dezordinea din casă, care rămăsese în urma noastră, dar și la sentimentul de beatitudine din suflet. Așa că am notat pe o hârtie: 

„Liniște = Când este dezordine în toată casa și tot ești fericit”

Într-o altă zi am scris „Bucurie = Când sari cât poți de sus și ai vrea să poți sări mai sus”. Îi făcusem o surpriză unei persoane dragi și tocmai o descoperise, iar reacția ei a stârnit în mine un entuziasm vecin cu nebunia. 

Și tot așa, definițiile au început să curgă până când s-a născut un mic dicționar sucit, siropos și pe alocuri clișeic, cu acele cuvinte care mie îmi plac sau, dacă vreți, cu acele cuvinte care și-au pus amprenta asupra mea în ultimii 28 de ani. Le-am reimaginat definițiile punând lupa pe senzații.

Unele definiții îmi sunt atât de cunoscute încât nici măcar nu îmi dau seama dacă îmi aparțin sau dacă nu cumva le-am văzut pe undeva, așa cum este definiția la care m-am gândit inițial pentru „Dor = Când o parte din tine locuiește în altcineva.”

Însă am făcut o înțelegere cu mine: scopul exercițiului nu este să reinventeze roata, ci să aducă puțină alinare. Mie știu că mi-a adus.