Ce bine că te-am găsit!

„Acum chiar că totul e de rahat! Am dat-o în bară. De ceee? Urăsc viaţaaa astaaa!”

Mai ştii, Maria, de câte ori ţi-am spus cuvintele astea în timp ce tu îţi sorbeai cafeaua şi mă priveai neputincioasă? Mai ţii tu minte cât de „simpatică” eram cu ochii cât cepele şi cu rimelul întins pe obrajii palizi? Ştiu că nu ai uitat. Nici nu ai avea cum. Dar să îţi spun un secret, scumpa mea prietenă: am găsit CURAJ. Da, eu. Aia plângăcioasă, hipersensibilă, tristăăă când omorai muştele şi torturai gândacii, tocmai EU am găsit curaj. Cum unde? L-am văzut la tanti de la chioşc atunci când mi-a zâmbit. Era şi în melodia cu întreruperi din căştile telefonului meu. L-am cules din covorul de frunze de care m-am bucurat ca un copil alaltăieri. Curajul, draga mea Maria, era în sufletul meu.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.