Cartea pe care nu am scris-o în 2020

În 2020, eu și Adelina am vrut să facem o carte. O carte ca nicio altă carte din lumea asta pentru că eu și Adelina, când suntem împreună, visăm până departe. Asta e magia imaginației și a creativității, îți permit să sari din papucii banalității și să te duci oriunde vezi cu ochii minții. Iar când ochii minții încep să vadă, nu te mai saturi niciodată de priveliște. 

Pentru cartea pe care eu și Adelina nu am scris-o în 2020, mi-am făcut chiar și un speech adresat publicului meu fictiv de fani înfierbântați, iar Ade ocupă un loc de onoare acolo pentru că ea m-a restartat din punct de vedere creativ. Nu știu dacă știe asta, dar mi-a oferit unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit: o oglindă către sinele meu autentic. Și o să o iubesc întotdeauna pentru asta. 

În 2020, n-am scris nicio carte. Uneori mă mir că am scris orice în 2020 și mă mir încă și mai tare că am scris atât de mult. Și scriind, mi-am dat seama de infinitatea de direcții spre care imaginația mea vrea să mă ducă. 

Dacă nu alegi, totul rămâne posibil, iată un citat auzit în „Mister Nobody” și pe baza căruia simt că mi-am trăit viața creativă de până acum.

De ce să aleg, când aș putea doar să rulez la nesfârșit frânturi de idei? De ce să mă decid, când fantezia e absolut delicioasă, când „ce-ar fi dacă?” nu se compară cu concretul, care e rece și – Doamne ferește! – greșit și neiubit?

Poate de aceea mi-a fost extrem de greu anul acesta să încep să fac ordine. Mi-e incredibil de greu să mă plimb prin cele mai intime trăiri din anii în care am scris și să prioritizez, să înțeleg ce contează și – of! – să arunc. Însă pe măsură ce mă afund în procesul ăsta incredibil de frumos, dureros și atât de necesar pentru mine, încep să fac conexiuni. Iar haosul îmi dă în sfârșit indicii. 

Nu știu cât va dura acest proces, mai ales că el merge în paralel cu procesul de curățenie din celălalt raft important pentru mine, adică cel al fotografiei. Visez doar că atunci când toate se vor așeza logic pe categorii, să se așeze și liniștea în creierul meu lipsit de disciplină.

Sper că din marea de idei să am suficient curaj să aleagă câteva în care cred și să le dau viață. Sper că exercițiul acesta de vulnerabilitate nu va fi prea copleșitor. Sper că nu voi renunța.

Mai presus de toate, sper că asta va face cumva o diferență pentru cineva de undeva din lume, așa cum cartea pe care nu am scris-o în 2020 cu Adelina a făcut pentru mine toată diferența din lume.