Am văzut „Cherchez la femme” la TNB și m-am îndrăgostit

Nu știu dacă îi plac filmele vechi sau dacă fumează țigări mentolate. Habar n-am dacă ascultă obsesiv vreun pianist sau dacă iubește câinii pufoși. Nu îmi dau seama dacă preferă ciocolata amăruie sau dacă bea cafeaua cu lapte. Nu știu nimic despre ea, nici măcar cum arată, nici măcar cum se îmbracă, nici măcar dacă e aproape sau la mii de kilometri distanță. 

Singura mea certitudine e că o cunosc, și încă foarte bine. Numai că nu am întâlnit-o deocamdată. Doar că nu am găsit-o încă. Doar că nu am observat-o când a trecut  pe lângă mine pe stradă pentru că, dacă ar fi fost așa, aș fi știut. Viața pe care o tot car în valiză ar fi căpătat un sens, așteptarea de pe banca verde din parc ar fi încetat, iar ceilalți oameni și luptele zilnice mi-ar fi părut ușoare. 

Dar nu-i nimic, sunt dispus să o caut fără încetare, indiferent de obstacole. Trebuie să o găsesc…

Textul de mai sus e o parte din ce mi-a transmis mie personajul principal din spectacolul de pantomimă „Cherchez la femme”, văzut aseara, 14 decembrie, la TNB. Nu știu dacă mai e nevoie să adaug, dar vă recomand cu mare drag să mergeți și voi să vedeți piesa. E o combinație irezistibilă de bucurie și amărăciune, nebunie și emoție, muzică și dans. Eu m-am îndrăgostit. 🙂

P. S. Îl felicit încă o dată pe Petrică Voicu și a lui echipă minunată pentru că au făcut acest spectacol posibil. Fără voi și cei asemeni vouă, viața noastră, a pământenilor,  ar avea puțin farmec în minus.

 

 

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*