Celor care fură

Mi-ai lăsat semne pe frunte şi pe irişi mi-au rămas dimineţi demult pierdute, conversaţii fără glas.

Mi-ai lăsat nopţi minunate când credeam că pot să zbor, mi-ai lăsat ore încărcate cu tandreţe şi amor.

Mi-ai lăsat paşi pe zăpadă, obosiţi şi amorţiţi, săniuş şi o grămadă de fulgi pe obraji topiţi.

Mi-ai lăsat nopţi nedormite şi fragilitate-n braţe, clipe seci şi ameţite, triste, reci, fără speranţe.

Mi-ai lăsat poveşti cu cântec şi trei fire de nisip, un sac de melancolie şi-o fărâmă de nimic.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.